Istoria timpurie

Conform traditiei locale, Korkyra (Κόρκυρα) a fost o insula homerica a Scheriei (Σχερία), iar primii sai locuitori au fost feiacii (Φαίακες). Nu exista nicio indoiala ca inainte de intemeierea Siracuzei a fost populata de colonisti veniti din Corint, dar se pare ca anterior acestui moment a primit emigranti din Eritreea.

Splendida pozitie comerciala a Korkyrei pe drumul dintre Grecia si Vest i-a favorizat o dezvoltare rapida si, influentata de prezenta colonistilor noncorintieni, populatia ei, contrar practicii uzuale in coloniile corintiene, a mentinut o atitudine de indepedenta si chiar ostilitate fata de orasul-mama. Aceasta opozitie a ajuns la apogeu in prima parte a secolului al VII-lea i.Hr., cand flota lor a luptat in prima batalie navala din istoria Greciei (cca 664 i.Hr.).

Aceste ostilitati au luat sfarsit dupa cucerirea Korkyrei de catre tiranul Corintului Periandru (Περίανδρος), care le-a impus noilor supusi sa se alature colonizarii Apolloniei si Anactoriumului. Insula si-a recastigat repede independenta si din acel moment s-a consacrat unei politici pur mercantile. In timpul invaziei persane din 480 i.Hr. avea a doua flota greceasca ca marime, dar nu a luat parte activ la razboi. In 435 i.Hr. a fost implicata din nou intr-un conflict cu Corintul si a cerut ajutorul Atenei.

Aceasta noua alianta a fost una dintre cauzele imediate ale Razboiului Peloponeziac, in care Korkyra i-a ajutat pe atenieni. Alianta cu Atena a fost reinnoita in timpul campaniilor siciliene si din aceasta cauza in 375 i.Hr. a fost asediata de fortele lacedemoniene. In 303 i.Hr., dupa un asediu nereusit al lui Cassandru, insula a fost ocupata pentru scurt timp de catre generalul lacedemonian Cleonymos, dupa care si-a recastigat independenta, urmand sa fie atacata si cucerita de Agathocles scurt timp dupa aceea.

Ea a fost oferita ca zestre fiicei sale Lanassa la casatoria acesteia cu Pyrrhus, regele Epirului. Isi recapata independenta dupa moartea lui Alexandru, ultimul rege al Epirului. Ulterior cade in mainile piratilor illirici, ramanand sub ocupatia lor pana in 229 i.Hr., cand a fost eliberata de romani. Romanii au folosit-o doar ca statie navala, pastrandu-i independenta. In 31 i.Hr. i-a servit lui Octavian Augustus ca baza strategica impotriva lui Marcus Antonius.